Eclesiastul / Eclesiastes Capitolul 1

Eclesiastul

Capitolul 1:

• Totul este deşertăciune.

Tudo é vaidade.

• ¹ Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
• Ecl 1.12; Ecl 7.27; Ecl 12.8-10;
• ² O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
• Ps 39.5-6; Ps 62.9; Ps 144.4; Ecl 12.8; Rom 8.20;
• ³ Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
• Ecl 2.22; Ecl 3.9;
• ⁴ Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
• Ps 104.5; Ps 119.90;
• ⁵ Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
• Ps 19.5-6;
• ⁶ Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
• Ioan 3.8;
• ⁷ Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
• Iov 38.10; Ps 104.8-9;
• ⁸ Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
• Prov 27.20;
• ⁹ Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
• Ecl 3.15;
• ¹⁰ Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
• ¹¹ Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
• Deşertăciunea tuturor lucrurilor.
• ¹² Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
• Ecl 1.1;
• ¹³ Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
• Gen 3.19; Ecl 3.10;
• ¹⁴ Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
• ¹⁵ Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
• Ecl 7.13;
• ¹⁶ Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
• 1Imp 3.12; 1Imp 4.30; 1Imp 10.7; Ecl 2.9;
• ¹⁷ Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
• Ecl 2.3-12; Ecl 7.23-25; 1Tes 5.21;
• ¹⁸ Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.
• Ecl 12.12;

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11
• 12

hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh


Eclesiastes

Capitolul 1
1 As palavras do pregador, filho de Davi, rei de Jerusalém.
Eclesiastes 1.12; Eclesiastes 7.27; Ecl 12,8-10;

2 Vaidade de vaidades, diz o pregador, vaidade de vaidades! Tudo é vaidade.
Ps 39,5-6; Ps 62,9; Ps 144,4; Eclesiastes 12.8; Rom 8,20;

3 Que proveito tem o homem de todo o seu trabalho e lhe dá debaixo do sol? 
Eclesiastes 2.22; Eclesiastes 3.9;

4 Uma geração vai, outra vem, e a terra permanece para sempre.
Ps 104,5; Ps 119,90;
5 Sunrise, Sunset, e corre de volta ao seu lugar de onde nasceu.
Ps 19,5-6;

6 O vento sopra para o sul e vira para o norte; depois volta de novo e começar de novo as mesmas rotações.
John 3,8;

7 Todos os rios correm para o mar, mas o mar não se enche eles continuamente correr para onde comece de novo a começar por aí.
Jó 38.10; Ps 104,8-9;

8 Todas as coisas estão em um tumulto contínuo, como não podemos dizer; O olho não se fartam de ver, nem os ouvidos se enchem de ouvir.
Pv 27.20;

9 O que foi será, e o que tem sido feito, será feito; não há nada de novo sob o sol.
Eclesiastes 3.15;

10 Se qualquer coisa que possa dizer: "Aqui está uma coisa nova", aquela coisa era longo das gerações antes de nós.
11 Ninguém se lembra o que era antes; e o que será, o que vai acontecer em seguida, ele não vai deixar qualquer vestígio de lembrança para aqueles que vivem mais tarde.
A vaidade de todas as coisas.
12 Eu, o pregador, ter sido rei sobre Israel em Jerusalém.
Eclesiastes 1.1;

13 Eu apliquei o meu coração para buscar e aprofundar sabiamente o que acontece debaixo do céu: esta é uma ocupação de labuta que Deus sujeitou os filhos dos homens.
Gen 3,19; Eclesiastes 3.10;

14 Eu tenho visto tudo o que se faz debaixo do sol; e eis que tudo era vaidade e aflição de espírito!
15 O que é torto não se pode endireitar, e o que está faltando não pode ser passado em número.
Eclesiastes 7.13;

16 Eu disse a mim mesmo: "Eis que eu crescia em sabedoria, ultrapassaram todos os que governaram sobre Jerusalém antes de mim, e minha mente vi sabedoria e da ciência.
1 Reis 3.12; 1 Reis 04:30; 1 Reis 10.7; Eclesiastes 2.9;

17 Eu apliquei o meu coração a conhecer a sabedoria ea conhecer os desvarios e insensatez. Mas eu entendo que ele está correndo atrás do vento.
Eclesiastes 2.3-12; Eclesiastes 7,23-25​​; 1 Tessalonicenses 5.21;

18 Porque onde há muita sabedoria há muito enfado, e quem sabe mais tem um monte de dor.
Eclesiastes 12.12;

Eclesiastes, capítulo 1